mesteacăn - definiție, sinonime, exemple

DEX › mesteacăn

mesteacănsubstantiv

mes-tea-căn

Definiții

substantiv masculin

1Arbore cu scoarța albă, subțire, care se desprinde în foițe, și cu lemnul elastic; crește în regiunile temperate și reci.

„În pădure am văzut un mesteacăn înalt, cu scoarța albă și lucioasă."

substantiv masculin

2Lemnul acestui arbore, folosit pentru mobilă, obiecte de artizanat sau combustibil.

„Bunicul a făcut o lingură din lemn de mesteacăn."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

mesteceni

Articulat

mesteacănul

Pluralul este mesteceni (cu schimbarea ă -> e). Articulat hotărât: mesteacănul; nehotărât: un mesteacăn.

mesteacăn albbetulă

a fi ca mesteacănul — a fi subțire și mlădios, dar rezistent

Din slavă (veche) *mestъ, probabil prin intermediul slavonului, cu sufixul -acăn.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c', nu cu 'a' (mesteacan este greșit). Atenție la plural: mesteceni, nu mesteacăni.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.