merssubstantiv
mers
Definiții
substantiv neutru
1Acțiunea de a merge; deplasare pe jos, mersul picioarelor.
„Mersul lui este foarte grăbit."
substantiv neutru
2Mod de funcționare sau desfășurare a unui lucru, proces sau eveniment.
„Mersul lucrurilor ne-a surprins pe toți."
substantiv neutru
3Circulația vehiculelor pe un traseu stabilit (tren, autobuz etc.).
„Mersul trenurilor s-a schimbat de luna aceasta."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a merge'; pluralul este rar folosit, mai ales pentru sensul de 'mersuri' (program de circulație).
Sinonime
deplasareumblarecirculațiemers pe jos
Antonime
oprirestaționare
Expresii și locuțiuni
mersul trenurilor — programul orar al trenurilor
în mers — în timpul deplasării, fără oprire
a fi în mers — a fi în curs de desfășurare
Etimologie
Din latină 'mergere' (a merge), prin intermediul formelor populare.
Se scrie corect: Se scrie 'mers', nu 'merss' sau 'miers'. Atenție la forma articulată 'mersul'.