mercantiladjectiv
mer-can-til
Definiții
adjectiv
1Care se referă la comerț, la negustorie; specific negustorilor.
„Spiritul mercantil al orașului se vedea în piețele pline de negustori."
adjectiv
2Care urmărește cu precădere câștigul material, profitul; interesat, materialist.
„Atitudinea lui mercantilă îl făcea să vadă prietenii doar ca pe niște surse de bani."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: mercantilă, plural: mercantile.
Expresii și locuțiuni
spirit mercantil — Atitudine care pune profitul și comerțul mai presus de alte valori.
Etimologie
Din franceză mercantile, italiană mercantile, din latină mercans, mercantis (negustor), de la merx (marfă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'mer', nu 'mercantil' cu 'k'. Atenție la terminația '-il', nu '-al'.