mediocritatesubstantiv
me-di-o-cri-ta-te
Definiții
substantiv feminin
1Calitatea sau starea de a fi mediocru, adică de a nu se ridica deasupra nivelului obișnuit, de a fi lipsit de valoare sau de originalitate.
„Mediocritatea lui la școală l-a împiedicat să intre la facultate."
substantiv feminin
2Persoană mediocră, fără calități deosebite.
„În echipă erau doar mediocrități, nimeni nu avea idei strălucite."
Gramatică
Substantiv feminin, cu pluralul 'mediocrități'. Se folosește adesea cu sens abstract (calitate) sau concret (persoană).
Sinonime
mijlociitatebanalitateplatitudineinsemnătate redusă
Expresii și locuțiuni
a se mulțumi cu mediocritatea — a accepta un nivel scăzut, fără a aspira la mai mult
Etimologie
Din franceză médiocrité, latină mediocritas, -atis, de la mediocris (mediocru, mijlociu).
Se scrie corect: Se scrie cu 'di' după 'me', nu 'medicritate' sau 'mediocritate' cu 'i' în loc de 'o' după 'c'. Atenție la silabație: me-di-o-cri-ta-te.