mecanicăsubstantiv
me-ca-ni-că
Definiții
substantiv feminin
1Știință care studiază mișcarea și echilibrul corpurilor, precum și forțele care le produc.
„La ora de fizică, am învățat despre legile mecanicii."
substantiv feminin
2Parte a unei mașini sau a unui mecanism care asigură funcționarea acesteia.
„Mecanica ceasului este foarte precisă."
substantiv feminin
3Ansamblu de procedee și tehnici folosite într-o activitate (de obicei artistică sau sportivă).
„Mecanica dansului necesită mult antrenament."
Gramatică
Forma articulată hotărâtă este 'mecanica' (fără cratimă). La plural, articulat: 'mecanicile'.
Sinonime
tehnicămecanismfuncționare
Expresii și locuțiuni
mecanică cuantică — Ramură a fizicii care studiază comportarea particulelor subatomice.
mecanică cerească — Studiul mișcării corpurilor cerești sub acțiunea gravitației.
Etimologie
Din franceză mécanique, latină mechanica, greacă mēchanikē (techne) – arta mașinilor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'ă' la final: mecanică, nu 'mecanica' (fără diacritice) sau 'mecanică' cu 'i' în loc de 'e'.