maxilarsubstantiv
ma-xi-lar
Definiții
substantiv neutru
1Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; falcă.
„Durerea de dinți i-a umflat maxilarul."
adjectiv
2Care aparține maxilarului sau se referă la maxilar.
„Mușchii maxilari sunt folosiți la mestecat."
Gramatică
La plural: maxilare. Articulat hotărât: maxilarul, maxilarele. Adjectivul se acordă în gen, număr și caz.
Sinonime
falcămandibulă (pentru maxilarul inferior)
Expresii și locuțiuni
maxilar superior — Osul fix al feței care susține dinții de sus.
maxilar inferior — Osul mobil al feței care susține dinții de jos; mandibula.
Etimologie
Din franceză maxillaire, latină maxillaris.
Se scrie corect: Se scrie cu x, nu cu cs: maxilar, nu macsilar. Atenție la accent: maxilár.