matematicăsubstantiv
ma-te-ma-ti-că
Definiții
substantiv feminin
1Știința care studiază numerele, formele, mărimile și relațiile dintre ele, folosind raționamente logice și abstracte.
„La matematică, am învățat să rezolv ecuații."
substantiv feminin
2Disciplină școlară care predă noțiunile de bază ale acestei științe.
„Mâine avem test la matematică."
Gramatică
În anumite contexte, poate apărea și la plural, cu sensul de 'ramuri ale matematicii'.
Sinonime
aritmeticăgeometriealgebrăștiință exactă
Expresii și locuțiuni
matematică aplicată — ramură a matematicii care folosește rezultatele teoretice în probleme practice
a-i veni matematica de la sine — a înțelege foarte ușor matematica, a avea talent la matematică
Etimologie
Din franceză mathématique, latină mathematica, greacă mathēmatikē (technē) – arta de a învăța.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la final, nu 'a' – matematică, nu matematică (greșit). Atenție la diacritice: 'matematică' are ă, nu â.