mărșăluiverb
măr-șă-lu-i
Definiții
verb intranzitiv
1A merge într-un ritm regulat și disciplinat, de obicei în formație, ca în armată sau la parade.
„Soldații mărșăluiesc pe platou în fiecare dimineață."
verb intranzitiv
2A înainta într-un mod hotărât și organizat, adesea în grup, pentru a susține o cauză sau a protesta.
„Mii de oameni au mărșăluit pe străzi pentru mediu."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu mărșăluiesc, tu mărșăluiești, el mărșăluiește. Participiu: mărșăluit. Gerunziu: mărșăluind.
Expresii și locuțiuni
a mărșălui în pas de defilare — a merge într-o formație strictă, cu pași măsurați, de obicei la ceremonii militare
Etimologie
Din franceză 'marcher' sau din germană 'marschieren', prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'm' și 'ș', nu 'mărșalui' sau 'mărșălui' cu 'â'.