marșinterjecție
marș
Definiții
interjecție
1Cuvânt folosit pentru a comanda plecarea sau înaintarea unei trupe, a unei formații sau a unei persoane; poruncă de a porni sau de a se duce undeva.
„Marș! a strigat sergentul, iar soldații au pornit în pas de defilare."
substantiv neutru
2Compoziție muzicală cu ritm bine marcat, care însoțește mersul în pas cadențat al unei formații sau al unei parade.
„La paradă s-a cântat marșul național."
substantiv neutru
3Mers cadențat, în pas uniform, specific unei formații militare sau sportive.
„Echipa a intrat pe stadion în marș, cu steagul sus."
Gramatică
Gen
neutru (pentru substantiv)
Ca interjecție, este invariabil. Ca substantiv, se declină: marș, marșul, marșului, marșuri, marșurile, marșurilor.
Antonime
oprirestaționare
Expresii și locuțiuni
a fi în marș — a fi în mișcare, a se deplasa într-o formație organizată
marș forțat — marș cu viteză mare, pe distanțe lungi, care solicită mult efort
Etimologie
Din franceză marche, germană Marsch, italiană marcia.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' la final, nu cu 's' (marș, nu mars). Atenție la diacritice: marș, nu mars.