marmoraverb
mar-mo-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi sau a decora cu marmură; a imita aspectul marmurei
„Meșterul a marmorat pereții holului cu plăci de marmură."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu marmorez, tu marmorezi, el marmorează. Participiu: marmorat.
Sinonime
marmurizaîmpodobi cu marmură
Etimologie
Din franceză marmoriser, după marmură.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'm', nu 'marmura' (care este substantiv). Atenție la forma de verb: marmorez, nu marmorhez.