marinăsubstantiv
ma-ri-nă
Definiții
substantiv feminin
1Ansamblul forțelor navale ale unui stat; flotă militară.
„Marina română participă la exerciții internaționale."
substantiv feminin
2Port special amenajat pentru ambarcațiuni de agrement, cu spații de acostare și servicii.
„Am ancorat iahtul în marina din Constanța."
substantiv feminin
3Pictură care înfățișează peisaje marine.
„La muzeu am admirat o marină celebră."
Gramatică
La plural, articulat: marinele. Se folosește și ca nume propriu (Marina), dar atunci este substantiv propriu.
Sinonime
flotănavalăport de agrement
Expresii și locuțiuni
marină militară — Forțele navale ale unei țări, destinate apărării.
marină comercială — Totalitatea navelor și a personalului care se ocupă de transportul de mărfuri și pasageri.
Etimologie
Din italiană marina, derivat din latină mare (mare).
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu a: marină, nu marina (când este substantiv comun). Atenție la plural: marine, nu marini.