mărgăritar - definiție, sinonime, exemple

DEX › mărgăritar

mărgăritarsubstantiv

măr-gă-ri-tar

Definiții

substantiv neutru

1Bilă dură, lucioasă, de obicei albă, formată în interiorul scoicilor, folosită ca piatră prețioasă; perlă.

„Colierul bunicii avea un mărgăritar mare și strălucitor."

substantiv neutru

2La plural, se folosește pentru a numi dinții albi și frumoși ai unei persoane (în limbaj poetic).

„Zâmbetul ei dezvăluia mărgăritare perfecte."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

mărgăritare

Articulat

mărgăritarul

Se declină ca un substantiv neutru cu plural în -e. Articolul nehotărât: un mărgăritar.

perlă mărgăritmărgărită

a arunca mărgăritare la porci — a oferi ceva valoros cuiva care nu apreciază valoarea lui

Din neogreacă margaritaris, prin intermediul slavonei sau al turcei.

Se scrie corect: Se scrie cu ă după m și cu â în interior: mărgăritar. Nu confunda cu 'mărgărit' (varianta mai scurtă).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.