1Piesă de îmbrăcăminte exterioară, lungă până la genunchi sau până la pământ, purtată peste alte haine, de obicei fără mâneci sau cu mâneci largi, pentru a proteja de frig sau de ploaie.
„Bunicul își punea manta pe umeri în serile răcoroase de toamnă."
substantiv feminin
2Strat gros de material (pământ, zăpadă, frunze etc.) care acoperă o suprafață.
„O manta de zăpadă acoperea întreaga grădină."
Gramatică
Gen
feminin
Număr
singular
Plural
mante
Articulat
manta
La plural, articulat: mantele. Forme de genitiv-dativ: mantale (rar).