mandrinăsubstantiv
man-dri-nă
Definiții
substantiv feminin
1Piesă a unui strung sau a unui aparat de găurit care prinde și fixează piesa de prelucrat sau scula (burghiu, freză etc.).
„Mandrina strângerii fixează burghiul în mașina de găurit."
substantiv feminin
2Instrument chirurgical folosit pentru a dilata un canal sau o cavitate naturală a corpului.
„Medicul a folosit o mandrină pentru a lărgi canalul."
Gramatică
Se declină ca un substantiv feminin cu articol nehotărât 'o mandrină'.
Sinonime
burghiuportburghiudispozitiv de prindere
Etimologie
Din franceză mandrine, care provine din latină mandria (staul, turmă), dar sensul tehnic este preluat din franceză.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'd', nu 'mandrâna' sau 'mandrina' fără diacritice.