mândriadjectiv
mân-dri
Definiții
adjectiv
1Care are o părere bună despre sine sau despre cineva/ceva legat de el; care se simte onorat sau mulțumit de o realizare proprie sau a altora.
„Părinții sunt mândri de rezultatele copilului lor."
adjectiv
2Care manifestă demnitate și respect de sine; care nu se umilește.
„Este un om mândru, nu acceptă să fie tratat cu dispreț."
adjectiv
3Care are o atitudine de superioritate față de alții; trufaș, îngâmfat.
„Nu fi atât de mândru, ascultă și părerea celorlalți."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: mândru (masc. sg.), mândră (fem. sg.), mândri (masc. pl.), mândre (fem. pl.).
Sinonime
fălostrufașîngâmfatdemnorgolios
Antonime
smeritmodestumil
Expresii și locuțiuni
a fi mândru ca un păun — a fi foarte mândru, a se lăuda exagerat
a-și face mândria — a se mândri cu ceva, a fi mândru de o realizare
Etimologie
Din latină *mandrus, probabil de origine tracă sau iliră.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: mândri, nu mîndri. Atenție la plural: mândri (nu mândrii, care este forma articulată).