mândrețe - definiție, sinonime, exemple

DEX › mândrețe

mândrețesubstantiv

mân-dre-țe

Definiții

substantiv feminin

1Frumusețe deosebită, splendoare, grandoare; persoană sau lucru de o frumusețe remarcabilă.

„Mândrețea peisajului de la munte ne-a lăsat fără cuvinte."

substantiv feminin

2Atitudine de mândrie, trufie sau orgoliu (învechit).

„Mândrețea lui l-a împiedicat să ceară ajutor."

Gen

feminin

Număr

singular

Plural

mândreți

Articulat

mândrețea

Se folosește frecvent cu sensul de 'frumusețe', mai ales în limbajul poetic sau elevat. Pluralul este rar folosit.

frumusețesplendoareminunățiemăreție

urâțeniemizerie

a fi o mândrețe — a fi foarte frumos sau frumoasă

Din mândru + sufixul -ețe, după modelul altor substantive abstracte (ex: frumusețe).

Se scrie corect: Se scrie cu â (mândrețe), nu cu î. Atenție la diacritice: m-â-n-d-r-e-ț-e.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.