mândrețesubstantiv
mân-dre-țe
Definiții
substantiv feminin
1Frumusețe deosebită, splendoare, grandoare; persoană sau lucru de o frumusețe remarcabilă.
„Mândrețea peisajului de la munte ne-a lăsat fără cuvinte."
substantiv feminin
2Atitudine de mândrie, trufie sau orgoliu (învechit).
„Mândrețea lui l-a împiedicat să ceară ajutor."
Gramatică
Se folosește frecvent cu sensul de 'frumusețe', mai ales în limbajul poetic sau elevat. Pluralul este rar folosit.
Sinonime
frumusețesplendoareminunățiemăreție
Expresii și locuțiuni
a fi o mândrețe — a fi foarte frumos sau frumoasă
Etimologie
Din mândru + sufixul -ețe, după modelul altor substantive abstracte (ex: frumusețe).
Se scrie corect: Se scrie cu â (mândrețe), nu cu î. Atenție la diacritice: m-â-n-d-r-e-ț-e.