mandarinsubstantiv
man-da-rin
Definiții
substantiv masculin
1Funcționar înalt în China imperială, membru al unei clase privilegiate de dregători.
„În China antică, mandarinii erau aleși prin examene dificile."
substantiv masculin
2Limbă oficială a Chinei, bazată pe dialectul de la Beijing.
„Mandarina este cea mai vorbită limbă din lume."
substantiv masculin
3Fruct mic, portocaliu, asemănător cu portocala, dar mai dulce și cu coaja subțire.
„Iarna, îmi place să mănânc mandarine proaspete."
Gramatică
La plural, pentru sensul de fruct, se folosește și forma 'mandarine' (feminin), dar substantivul este masculin la singular: un mandarin, doi mandarini. Pentru limbă, se folosește articolul 'mandarina' (feminin), dar cuvântul de bază rămâne masculin.
Sinonime
dregătorlimba chinezăfruct de mandarin
Expresii și locuțiuni
a fi mandarin — A ocupa o funcție înaltă, a fi influent (adesea ironic).
Etimologie
Din franceză 'mandarin', care provine din portugheza 'mandarim', din malaieză 'menteri', din sanscrită 'mantrin' (consilier).
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' după 'm' și cu 'i' după 'r': mandarin. Nu confunda cu 'mandarină' (fructul, forma feminină).