magnetizatorsubstantiv
mag-ne-ti-zator
Definiții
substantiv masculin
1Persoană sau dispozitiv care magnetizează, adică transformă un material în magnet sau îi conferă proprietăți magnetice.
„Magnetizatorul a transformat bara de fier într-un magnet puternic."
Gramatică
Substantiv masculin, format cu sufixul -tor. Se declină regulat: magnetizator, magnetizatorul, magnetizatori, magnetizatorii.
Sinonime
magnetizormagnetizator (rar)
Etimologie
Din franceză magnétiseur, după verbul a magnetiza.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'z', nu 'magnetisator' sau 'magnetizator' cu 's'.