magneticadjectiv
mag-ne-tic
Definiții
adjectiv
1Care are proprietatea de a atrage fierul sau alte metale, referitor la magnetism.
„Un magnet este un obiect magnetic."
adjectiv
2Care se referă la magnetism sau la câmpul magnetic al Pământului.
„Polul magnetic nord este diferit de polul geografic."
adjectiv
3Figurat: care captivează atenția sau atrage puternic, fascinant.
„Are o personalitate magnetică care îi atrage pe toți."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: magnetică, plural: magnetici (masc.), magnetice (fem./neutru).
Expresii și locuțiuni
câmp magnetic — Zona din jurul unui magnet sau al unui conductor electric în care se exercită forțe magnetice.
rezonanță magnetică — Tehnică medicală de imagistică folosită pentru a obține imagini detaliate ale organelor.
Etimologie
Din franceză magnétique, care provine din latină magneticus, din greacă magnētikos, referitor la piatra de magnetit.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'c' înainte de 'e', nu 'magnetyc' sau 'magnetik'.