magnetsubstantiv
ma-gnet
Definiții
substantiv neutru
1Corp din fier, oțel sau alt material care atrage fierul și alte metale și care are proprietatea de a indica nordul (în cazul acului magnetic).
„Magnetul de pe frigider ține notițele."
substantiv neutru
2Dispozitiv sau obiect care are această proprietate, folosit în diverse scopuri practice.
„Folosim un magnet pentru a ridica piulițele căzute."
substantiv neutru
3Figurat: persoană sau lucru care atrage puternic atenția sau simpatia celorlalți.
„Ea este un magnet pentru prieteni."
Gramatică
Pluralul este 'magneti' (nu 'magneți' – deși unele surse acceptă și 'magneți', forma standard este 'magneti'). La plural articulat: 'magneții'.
Sinonime
piatră de magnetmagnetitcalamit
Expresii și locuțiuni
a fi un magnet — a atrage foarte mult atenția sau oamenii
Etimologie
Din franceză 'aimant' (prin intermediul germană 'Magnet'), din greaca veche 'magnēs' (piatră din Magnesia).
Se scrie corect: Se scrie 'magnet', nu 'magnet' cu 'g' dublu sau 'mahnit'. Atenție la plural: 'magneti' (nu 'magneți' – deși forma cu 'ț' este acceptată în unele contexte, cea corectă este cu 't').