lustruitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › lustruitor

lustruitorsubstantiv

lus-tru-i-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care lustruiește, care dă luciu unor obiecte (mobilă, podele, încălțăminte etc.).

„Lustruitorul de podele a venit dimineața să curețe parchetul."

substantiv neutru

2Aparat sau unealtă folosită pentru lustruit, pentru a da luciu suprafețelor.

„Am cumpărat un lustruitor electric pentru mașină."

Gen

masculin/neutru

Număr

singular

Plural

lustruitori (masculin), lustruitoare (neutru)

Articulat

lustruitorul

La masculin, pluralul este 'lustruitori'; la neutru, pluralul este 'lustruitoare'. Se folosește și ca adjectiv (ex: mașină lustruitoare).

polișornetezitorșlefuitor

Din verbul 'lustrui' + sufixul '-tor' (sufix agent), din slavă sau din latină prin intermediul limbii franceze 'lustrer'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 't' și cu 'o' la final: lustruitor, nu 'lustruitor' sau 'lustruitoru'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.