lustruitadjectiv
lus-tru-it
Definiții
adjectiv
1Care a fost curățat și frecat până a devenit lucios, strălucitor.
„Masa din lemn era lustruită și reflecta lumina."
adjectiv
2Figurat: care este îngrijit, elegant, rafinat în comportament sau în vorbire.
„Discursul lui a fost lustruit, plin de politețe."
Gramatică
Adjectiv participial de la verbul 'a lustrui'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Feminin: lustruită; plural feminin: lustruite.
Expresii și locuțiuni
a fi lustruit la minte — a fi deștept, ager, cultivat
Etimologie
Din verbul 'a lustrui', derivat din substantivul 'lustru', de origine slavă (poloneză 'lustro' sau rusă 'лоск'), cu sensul de 'strălucire'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 't', nu 'lustrit'. Atenție la diacritice: 'lustruit' cu 'i' final, nu 'lustrui' (forma de participiu scurtă).