lucrătorsubstantiv
lu-cră-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care lucrează, în special într-o meserie manuală sau într-o fabrică.
„Lucrătorii de la fabrică au terminat tura de noapte."
substantiv masculin
2Persoană care desfășoară o activitate într-un anumit domeniu (adesea folosit cu un atribut).
„Este un lucrător harnic în domeniul agricol."
Gramatică
Forma feminină: lucrătoare. Se folosește și ca adjectiv (ex: 'clasa lucrătoare').
Expresii și locuțiuni
lucrător sezonier — Persoană care lucrează doar în anumite perioade ale anului, de obicei în agricultură.
Etimologie
Din verbul 'a lucra' + sufixul '-tor', moștenit din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'cr': lucrător, nu 'lucrator'.