luceafărsubstantiv
lu-cea-făr
Definiții
substantiv masculin
1Stea foarte strălucitoare, de obicei Venus, vizibilă dimineața sau seara; astru luminos.
„Luceafărul strălucea puternic pe cerul senin de seară."
substantiv masculin
2Persoană remarcabilă, genială, care se evidențiază într-un domeniu.
„Mihai Eminescu este considerat luceafărul poeziei românești."
Gramatică
Formează pluralul cu schimbare de accent: luceferi. Este un substantiv cu articol hotărât specific: luceafărul.
Expresii și locuțiuni
Luceafărul de seară — Planeta Venus, vizibilă seara, numită și steaua ciobanului.
Luceafărul de dimineață — Planeta Venus, vizibilă dimineața, numită și steaua zorilor.
Etimologie
Din latină populară *lucifer, -feri, prin intermediul grecescului și slavonului; înrudit cu 'lucere' (a străluci).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ce' după 'lu', nu 'luceafar' sau 'luceafăr' cu 'ă' la final. Atenție la diacritice: 'luceafăr' are 'ă' pe ultima silabă.