locotenentsubstantiv
lo-co-te-nent
Definiții
substantiv masculin
1Grad militar inferior celui de căpitan, corespunzător unui ofițer subaltern.
„Locotenentul a condus plutonul în exercițiul militar."
substantiv masculin
2Persoană care deține acest grad.
„Locotenentul Popescu a fost decorat pentru curajul său."
Gramatică
Formează pluralul cu sufixul -i, cu alternanță e > e (locotenent - locotenenți).
Sinonime
ofițer subaltern
Expresii și locuțiuni
locotenent-major — Grad militar superior locotenentului, inferior căpitanului.
Etimologie
Din franceză lieutenant, prin intermediul formei italiene locotenente, compus din loco (loc) și tenente (care ține).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'l' și cu 'e' după 't': locotenent, nu 'locotenent' sau 'locotenent'.