locațiunesubstantiv
lo-ca-ți-u-ne
Definiții
substantiv feminin
1Contract prin care o persoană (locator) cedează altei persoane (locatar) folosința unui bun, de obicei un imobil, pe o perioadă determinată, în schimbul unei sume de bani (chirie).
„Au semnat o locațiune pentru apartamentul din centru."
substantiv feminin
2Acțiunea de a da sau de a lua în chirie; închiriere.
„Locațiunea terenului s-a făcut pe cinci ani."
Gramatică
Cuvântul este folosit mai ales în limbaj juridic și administrativ. Se declină ca un substantiv feminin cu articol nehotărât 'o locațiune'.
Sinonime
chirieînchirierearendarecontract de închiriere
Expresii și locuțiuni
contract de locațiune — Actul juridic prin care se stabilește închirierea unui bun.
locațiune imobiliară — Închirierea unei clădiri sau a unei părți dintr-o clădire.
Etimologie
Din latină locatio, locatio- (de la locare, 'a închiria'), prin intermediul limbii franceze 'location'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'a', nu 'locațiune' cu 'ț' simplu. Atenție la diacritice: locațiune, nu locatiune.