liturgicadjectiv
li-tur-gic
Definiții
adjectiv
1Care ține de liturghie, de cultul religios creștin; care se face conform ritualului liturgic.
„Cântările liturgice au răsunat în biserică."
adjectiv
2Care are un caracter solemn, ceremonial, asemănător unei liturghii.
„Discursul său a avut o tonalitate aproape liturgică."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: liturgic, liturgică, liturgici, liturgice.
Expresii și locuțiuni
an liturgic — Ciclul sărbătorilor religioase dintr-un an, organizat după calendarul bisericesc.
veșminte liturgice — Hainele speciale purtate de preoți în timpul slujbelor religioase.
Etimologie
Din franceză liturgique, care provine din grecescul leitourgikos, de la leitourgia (slujbă publică).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'g', nu 'liturgic' cu 'i' după 't' – forma corectă este 'liturgic', nu 'liturgic' sau 'liturgik'.