lingvisticăsubstantiv
ling-vis-ti-că
Definiții
substantiv feminin
1Știința care studiază limbajul uman și limbile, structura, evoluția și funcționarea lor.
„La cursul de lingvistică am învățat cum se formează sunetele vorbirii."
substantiv feminin
2Ansamblul de cunoștințe teoretice despre limbă, ca sistem de semne și reguli.
„Lingvistica modernă analizează atât limba vorbită, cât și cea scrisă."
Gramatică
Substantiv provenit din adjectivul 'lingvistic'. Se folosește de obicei la singular, dar are și formă de plural.
Sinonime
știința limbiifilologie (în sens larg)glotică (rar)
Expresii și locuțiuni
lingvistică aplicată — Ramură a lingvisticii care folosește cunoștințele teoretice în practică, de exemplu în predarea limbilor străine.
lingvistică generală — Studiul principiilor și legilor comune tuturor limbilor.
Etimologie
Din franceză 'linguistique', italiană 'linguistica', prin intermediul latinului 'lingua' (limbă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'g' și cu 'ă' la final: lingvistică. Nu confunda cu 'lingvistic' (adjectiv).