lingurăsubstantiv
lin-gu-ră
Definiții
substantiv feminin
1Ustensilă de bucătărie, de obicei din metal sau lemn, cu o parte adâncită (găvan) și un mâner, folosită pentru a lua sau a mânca alimente lichide sau semilichide.
„Mama pune două linguri de zahăr în ceai."
substantiv feminin
2Cantitate de mâncare sau de lichid care încape într-o lingură.
„Mai mănâncă o lingură de supă și apoi te joci."
Gramatică
Se declină: lingură, linguri; articulat: lingura, lingurile. La genitiv-dativ singular: linguri (ex: coada lingurii).
Expresii și locuțiuni
a linge lingura — a fi lingușitor, a linguși pe cineva
lingura dracului — persoană care se amestecă în treburile altora
Etimologie
Din latină lingula, diminutiv al lui lingua (limbă), prin intermediul slav sau direct.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: lingură, nu lingură (greșit). Atenție la plural: linguri, nu lingure.