lihăiverb
li-hăi
Definiții
verb intranzitiv
1A mânca cu lăcomie, în cantități mari, de obicei cu zgomot.
„După post, lihăia la mâncare ca un lup flămând."
verb intranzitiv
2A se îndopa, a mânca excesiv, fără măsură.
„Nu mai lihăi atâtea prăjituri, că te doare stomacul!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, intranzitiv. Forme: eu lihăiesc, tu lihăiești, el lihăiește, noi lihăim, voi lihăiți, ei lihăiesc. Participiul: lihăit. Gerunziul: lihăind.
Antonime
a se abținea se zgârci la mâncarea mânca moderat
Expresii și locuțiuni
a-i lihăi cuiva — a-i fi foame foarte tare, a-i fi lihnit
Etimologie
Probabil de origine expresivă, legat de senzația de foame puternică (lihăi = a fi flămând, a mânca lacom).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'h', nu 'lihăi' cu 'â' sau 'î'. Atenție la diacritice: lihăi, nu lihai.