leucăsubstantiv
leu-că
Definiții
substantiv feminin
1Femeie de origine valahă sau română, în special din regiunile sudice ale Dunării; termen folosit în trecut de popoarele slave pentru a desemna româncele.
„În cântecele populare sârbești se pomenește adesea de o leucă frumoasă."
substantiv feminin
2În unele regiuni, nume dat unei femei blonde sau cu părul deschis la culoare.
„La noi în sat, o leucă era considerată o raritate."
Gramatică
Forma articulată este 'leuca', iar pluralul este 'leuci'. Este un substantiv de origine slavă, folosit mai ales în contexte istorice sau regionale.
Etimologie
Din slavul veche 'vlach' sau 'vlah', care desemna poporul român; prin intermediul limbilor slave, a ajuns să însemne 'româncă'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'e', nu 'leacă' sau 'leucă' cu 'c' simplu; atenție la diacritice: 'leucă' cu ă final.