legiferatverb
le-gi-fe-rat
Definiții
verb participiu
1care a fost transformat în lege, adoptat printr-o procedură legislativă
„Parlamentul a legiferat noua lege a educației."
verb participiu
2care a fost reglementat prin legi
„Dreptul la grevă este legiferat în România."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a legifera' (conjugarea I). Se folosește cu auxiliarele 'a fi' sau 'a avea' pentru a forma timpuri compuse: 'a fost legiferat', 'am legiferat'.
Sinonime
adoptatdecretatstatuatreglementat
Antonime
abrogatanulatdesființat
Expresii și locuțiuni
a fi legiferat — a fi stabilit printr-o lege
Etimologie
Din franceză 'légiférer', care provine din latină 'legiferare' (a aduce legi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'f': legiferat, nu 'legiferat' cu 'ghe' sau 'legiferat' cu 'f' dublu.