lectorsubstantiv
lec-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care predă într-o instituție de învățământ superior, având un grad didactic inferior profesorului; persoană care ține prelegeri sau conferințe.
„Lectorul universitar ne-a explicat poezia lui Eminescu."
substantiv masculin
2Persoană care citește cu voce tare un text pentru alții, de exemplu într-o emisiune radio sau TV.
„Lectorul de la radio a citit știrile cu o voce clară."
Gramatică
Forma feminină este 'lectoare' (rar folosită). Se folosește și ca titlu universitar.
Sinonime
conferențiarprezentatorcititor
Expresii și locuțiuni
lector universitar — Grad didactic în învățământul superior, între asistent și conferențiar.
Etimologie
Din latină 'lector', de la verbul 'legere' (a citi).
Se scrie corect: Se scrie 'lector', nu 'lector' cu 'c' dublu sau 'lektor'.