lățuiverb
lă-țui
Definiții
verb tranzitiv
1a face ceva mai lat, a lărgi
„Croitorul a lățuit rochia la talie."
verb reflexiv
2a deveni mai lat, a se lărgi
„Drumul se lățește spre ieșirea din sat."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, la infinitiv: a lățui. Participiul: lățuit. Gerunziu: lățuind. Imperfect: lățuiam. Perfect simplu: lățuii.
Expresii și locuțiuni
a-și lățui inima — a deveni mai generos, mai îngăduitor
Etimologie
Din lăt + sufixul -ui, probabil de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu ă și cu ț, nu 'lățui' cu 'ț' greșit sau 'latui'.