lătăreț - definiție, sinonime, exemple

DEX › lătăreț

lătărețsubstantiv

lă-tă-reț

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care se ocupă cu lătăreala, adică cu curățarea sau întreținerea unui loc, de obicei în gospodărie.

„Lătărețul a măturat curtea înainte de sărbători."

substantiv masculin

2Unealtă sau dispozitiv folosit pentru a lătări, adică pentru a îndepărta resturile sau murdăria.

„În magazie era un lătăreț vechi, ruginit."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

lătăreți

Articulat

lătărețul

Cuvântul este rar întâlnit, fiind regional sau arhaic. Se folosește mai ales în limbajul popular.

Derivat din verbul 'a lătări' (a curăța, a mătura), cu sufixul '-reț'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'l' și 't', nu 'lataret' sau 'lătăreț' cu 'â'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.