lângoaresubstantiv
lân-goa-re
Definiții
substantiv feminin
1Stare de slăbiciune și moleșeală a organismului, adesea însoțită de febră; boală care provoacă această stare.
„După câteva zile de lângoare, copilul a început să-și revină."
substantiv feminin
2Figurat: stare de apatie, de nepăsare sau de tristețe adâncă.
„O lângoare sufletească îl cuprinsese după plecarea prietenului."
Gramatică
Formează pluralul cu desinența -i, cu alternanță vocalică: lângoare – lângori. Este un substantiv de origine populară, folosit mai ales în texte literare sau regionale.
Expresii și locuțiuni
a-i veni lângoare — a fi cuprins de o stare de slăbiciune sau de moleșeală
Etimologie
Din latină languor, languoris (slăbiciune, moleșeală), prin intermediul limbii române vechi.
Se scrie corect: Se scrie cu â după l, nu cu î: lângoare, nu lîngoare. Atenție la grupul -oa- din mijloc: lângoare, nu lângare.