lăcomiverb
lă-co-mi
Definiții
verb intranzitiv
1A mânca cu lăcomie, cu nesaț, a înfuleca.
„S-a lăcomit la prăjituri și a mâncat prea mult."
verb reflexiv
2A se arăta avid, a dori cu înverșunare ceva, a se năpusti asupra unui lucru.
„Nu te lăcomi la bunurile altora."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a urî). Forme: eu lăcomesc, tu lăcomești, el lăcomește; perfect simplu: eu lăcomii; participiu: lăcomit. Reflexiv: a se lăcomi.
Antonime
a se abținea se mulțumia fi cumpătat
Expresii și locuțiuni
a se lăcomi la ceva — a dori cu mare intensitate, a fi lacom după ceva
Etimologie
Din lăcomie, derivat din latină populară *laccomia, din greacă lakkomia.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: lăcomi, nu 'lacomi'. Atenție la diacritice: ă, â.