labirintsubstantiv
la-bi-rint
Definiții
substantiv neutru
1Construcție sau spațiu cu multe coridoare și încăperi încâlcite, din care este greu de găsit ieșirea.
„Am vizitat un labirint din gard viu la castel."
substantiv neutru
2Figurat: situație complicată, din care este greu să găsești o soluție.
„Birocrația este un adevărat labirint pentru cetățeni."
substantiv neutru
3Anatomie: parte a urechii interne care conține canalele semicirculare și melcul.
„Labirintul din ureche ajută la menținerea echilibrului."
Gramatică
Pluralul este labirinturi, iar articulat hotărât la singular este labirintul.
Sinonime
dedalîncâlcealăîncurcătură
Antonime
drum dreptlinie dreaptă
Expresii și locuțiuni
a fi într-un labirint — a fi într-o situație confuză, fără ieșire clară
Etimologie
Din franceză labyrinthe, care provine din latină labyrinthus, din greacă labyrinthos.
Se scrie corect: Se scrie labirint, nu labirint sau labirint. Atenție la grupul de litere 'rin' – nu 'rân'.