lăbărțaverb
lă-băr-ța
Definiții
verb reflexiv
1A se întinde, a se lăți, a se mări în mod exagerat, de obicei despre obiecte flexibile sau despre oameni când se întind comod.
„S-a lăbărțat pe canapea după ce a mâncat."
verb tranzitiv
2A întinde sau a lărgi ceva peste măsură, deformându-l.
„Nu mai lăbărța tricoul ăla, că se rupe."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu lăbărțez, tu lăbărțezi, el lăbărțează. La perfect compus: am lăbărțat. Participiul: lăbărțat.
Sinonime
a se întindea se lăția se măria se dilata
Antonime
a se strângea se contractaa se micșora
Expresii și locuțiuni
a se lăbărța în pat — a sta întins comod, fără chef de treabă
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din lăbărță (labă mare) sau de la verbul a lăbărța, cu sensul de a întinde ca o labă.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după l și cu â în interior: lăbărța. Nu confunda cu 'lăbărța' (greșit: 'lăbărța' cu â după b).