justificativadjectiv
jus-ti-fi-ca-tiv
Definiții
adjectiv
1Care servește la justificarea, motivarea sau explicarea unei acțiuni, a unei decizii sau a unui fapt.
„Elevul a prezentat un document justificativ pentru absența de ieri."
adjectiv
2Care are rolul de a dovedi sau de a susține o afirmație, o teorie sau o atitudine.
„Argumentele justificative ale profesorului au convins clasa."
Gramatică
Plural
justificativi (masculin), justificative (neutru/feminin)
Articulat
justificativul (masculin/neutru), justificativa (feminin)
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Grad de comparație: mai justificativ, cel mai justificativ.
Expresii și locuțiuni
document justificativ — Act sau hârtie care dovedește sau explică o cheltuială, o absență, o situație.
Etimologie
Din franceză justificatif, italiană giustificativo, latină justificativus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'j' la început și cu 'ti' în interior: justificativ. Nu confunda cu 'justificat' (participiul verbului a justifica).