jumarăsubstantiv
ju-ma-ră
Definiții
substantiv feminin
1Rămășiță de slănină sau de carne prăjită, din care s-a scos untura; cracană.
„La țară, bunica făcea jumări din slănină pentru iarnă."
Gramatică
Se folosește de obicei la plural, jumări, pentru a denumi resturile de la topitul unturii.
Expresii și locuțiuni
a face jumări — a prăji bucăți de slănină până se topesc și devin crocante
Etimologie
Din slavă (veche) žumara, sau din bulgară жумара (žumara), cu sensul de 'rest de la topitul grăsimii'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'j' la început și cu 'ă' la final: jumară, nu 'giumară' sau 'jumeră'.