jăruiverb
jă-rui
Definiții
verb tranzitiv
1A transforma în jăratic, a face să devină cărbuni încinși; a încălzi puternic.
„Focul a jăruit lemnele peste noapte."
verb reflexiv
2A se încălzi la foc, a se apropia de jăratic.
„Bătrânul se jăruiește lângă sobă în serile reci."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme de prezent: eu jăruiesc, tu jăruiești, el jăruiește; participiul: jăruit.
Expresii și locuțiuni
a jărui cuiva inima — a face pe cineva să sufere, a frământa sufletește
Etimologie
Din slavă veche *žariti, de la *žarъ (cărbune încins), înrudit cu jăratic.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'j', nu 'jarui' sau 'jăruy'. Atenție la diacritice: jărui, nu jarui.