izvorsubstantiv
iz-vor
Definiții
substantiv neutru
1Loc unde apa iese natural din pământ; sursă de apă.
„Am băut apă rece dintr-un izvor de munte."
substantiv neutru
2Figurat: origine, sursă, punct de plecare a ceva.
„Cartea este un izvor de cunoștințe."
Gramatică
La plural: izvoare, articulat: izvoarele. Se folosește cu articol nehotărât: un izvor.
Antonime
gură de vărsarevărsare
Expresii și locuțiuni
a bea apă de la izvor — a beneficia direct de sursa originală, fără intermediari
Etimologie
Din slavă (veche) izvorŭ, confer bulgară și sârbă izvor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': izvor, nu isvor. Atenție la plural: izvoare, nu izvoare.