izotopsubstantiv
i-zo-top
Definiții
substantiv masculin
1Fiecare dintre formele unui element chimic care au același număr de protoni (deci același număr atomic), dar număr diferit de neutroni, deci masă atomică diferită.
„Carbonul are trei izotopi naturali: carbon-12, carbon-13 și carbon-14."
substantiv masculin
2Atom sau nucleu atomic care face parte dintr-o astfel de familie de forme ale unui element.
„Izotopul de uraniu-235 este folosit în reactoarele nucleare."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural, mai ales când se vorbește despre mai multe forme ale aceluiași element.
Expresii și locuțiuni
izotop radioactiv — izotop instabil care emite radiații, folosit în medicină, industrie sau cercetare
Etimologie
Din franceză isotope, creat de chimistul britanic Frederick Soddy, din greaca veche isos (egal) + topos (loc), referindu-se la poziția ocupată în tabelul periodic.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' și 'o', nu 'izotop' cu 's' sau 'izotop' cu 'â'.