verb tranzitiv
1A transforma o substanță chimică într-un izomer al său, adică într-un compus cu aceeași formulă moleculară, dar cu structură diferită.
„În laborator, elevii au încercat să izomerizeze un compus organic pentru a observa schimbarea proprietăților."
verb reflexiv
2Despre o substanță: a suferi o transformare în izomerul său.
„Sub influența căldurii, substanța se izomerizează spontan."