1Substanță care are aceeași compoziție chimică (aceeași formulă moleculară) ca alta, dar diferă prin structura sau aranjarea atomilor în moleculă, având proprietăți diferite.
„Izomerii butanului sunt n-butanul și izobutanul."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
singular
Plural
izomeri
Articulat
izomerul
Se folosește frecvent la plural, în contexte științifice.
Etimologie
Din franceză isomère, germană Isomer, după grecescul isos (egal) + meros (parte).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': izomer, nu isomer.