izbitoradjectiv
iz-bi-tor
Definiții
adjectiv
1Care impresionează puternic, care atrage atenția prin intensitate sau claritate; foarte evident, remarcabil.
„A fost o dovadă izbitoare de curaj."
adjectiv
2Care lovește sau poate lovi (în sens fizic, mai rar folosit).
„Forța izbitoare a valului a distrus digul."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: izbitoare, plural feminin: izbitoare.
Expresii și locuțiuni
asemănare izbitoare — O asemănare foarte mare, care sare în ochi.
Etimologie
Din verbul a izbi (a lovi) + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': izbitor, nu isbitor. Atenție la diacritice: â nu apare, ci 'i' după 'z'.