iscălitadjectiv
is-că-lit
Definiții
adjectiv
1Care poartă semnătura cuiva; semnat.
„Cererea este iscălită de părinți."
adjectiv
2Care este marcat cu semnătura proprie, pentru a confirma autenticitatea.
„Contractul a fost iscălit de ambele părți."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a iscăli'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Antonime
nesemnatneiscălit
Expresii și locuțiuni
a fi iscălit — a fi semnat, a purta semnătura
Etimologie
Din verbul 'a iscăli', de origine slavă (iskaliti), cu sensul de 'a semna'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' și cu 'ă' după 'c': iscălit, nu 'iscălit' sau 'iscălit'.