ironiesubstantiv
i-ro-ni-e
Definiții
substantiv feminin
1Figură de stil prin care se spune contrariul a ceea ce se gândește, cu scop de a critica sau de a amuza.
„Ce frumos scrii! (spus cu ironie, când scrisul este urât)"
substantiv feminin
2Situație sau întâmplare care pare contrară așteptărilor, având un efect comic sau tragic.
„Ironia sorții a făcut ca pompierul să rămână fără casă din cauza unui incendiu."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: ironia; plural: ironii. Se folosește frecvent în construcții ca 'ironie fină', 'ironie amară'.
Expresii și locuțiuni
ironia sorții — întâmplare neașteptată și contrară așteptărilor, adesea cu efect dramatic sau comic
a face ironie — a vorbi cu ironie, a lua în râs
Etimologie
Din franceză ironie, latină ironia, greacă eironeia (întrebare prefăcută, simulare).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'r', nu 'ironie' cu 'î' sau 'ironie' cu 'e' la final. Atenție la diftongul 'ie' final.