irissubstantiv
i-ris
Definiții
substantiv neutru
1Parte colorată a ochiului, situată în jurul pupilei, care controlează cantitatea de lumină care intră în ochi.
„Irisul ei are o culoare albastră frumoasă."
substantiv masculin
2Plantă ornamentală cu flori mari, de diverse culori, numită și stânjenel.
„În grădină au înflorit niște iriși galbeni."
Gramatică
Gen
neutru (pentru partea ochiului) / masculin (pentru plantă)
Plural
irisuri (pentru partea ochiului) / iriși (pentru plantă)
Articulat
irisul (ochi) / irisul (plantă, dar și irișii pentru plural)
La plural, pentru partea ochiului se folosește 'irisuri', iar pentru plantă 'iriși'.
Sinonime
stânjenel (pentru plantă)iris (în anatomie)
Expresii și locuțiuni
a avea irisul albastru/verde — a avea ochii de o anumită culoare
Etimologie
Din latină 'iris', greacă 'iris' (curcubeu), datorită culorilor variate.
Se scrie corect: Se scrie 'iris', nu 'irys' sau 'iriss'.